Sindromul de Tunel carpian
Tunelul carpian este un canal osteofibros situat în dreptul articulației radiocarpiene, pe fața anterioară a carpului, prin intermediul sau se face comunicarea între antebraț și regiunea palmei. Podeaua și pereții laterali ai tunelului sunt formați din oasele mici ale pumnului, numite oase carpiene. Acoperișul îl reprezintă ligamentul canalului transvers. Datorită faptului ca acești pereți sunt foarte rigizi, tunelul are o foarte mică capacitate de a se destinde in volum. Prin interiorul sau trece nervul median și cele 9 tendoane ale muschilor Flexori ai degetelor mâinii, învelite la acest nivel de teci sinoviale.
Compresia nervului median ,din diferite cauze, în cadrul tunelului carpian poarta denumirea de sindrom de canal carpian. In cadrul sindromului apar tulburări de natura senzitiva, tulburări de natura motorie și trofice.
Aceasta afecțiune poate fi cauzată de inflamația tecilor sinoviale ale tendoanelor flexoare ,ele se măresc și produc compresia nervului; de inflamația articulațiilor pumnului, fie de existența la acest nivel a unor formațiuni tumorale,ex neurofibrom. Poate fi asociată altor afecțiuni: diabet zaharat, amiloidoza, alcoolism, poliartrita reumatoidă, hipotiroidism, boala renală; la cei cu mișcări de flexie-extensie repetată a articulatiei pumnului (șoferi, mecanici, agricultori).
Afectează mai frecvent femeile decât bărbații, frecvent după 40 de ani.
Sindrom de tunelul carpian este însoțit de următoarea simptomatologie:
- amorțeala, senzația de arsură, furnicăturile, durerea simțită mai întâi la police și index, mai apoi cu trecerea timpului simptomatologia se extinde la nivelul degetului mijlociu și inelar;
- senzația de durere și furnicături ce pot traversa antebrațul cu iradiere spre umăr;
- slăbiciunea mâinii , senzația de mâna neîndemânatică ,face dificila mișcarea fina a degetelor, în special închiderea cu nasturi a hainelor;
- căderea obiectelor din mâna datorită slăbiciunii musculare ,furnicăturile, pierderea propioreceptivitatii (ce este conștientizarea locului in spațiu a mâinii).
Durerea la nivelul mâinii cu iradiere spre umăr cu trecerea timpului crește in intensitate , mai ales pe parcursul nopții, neodihnindu-se pacientul devine din ce în ce mai irascibil.
Medicul chirurg plastician după investigarea semnelor clinice ale acestui sindrom poate recomanda pacientului investigațiile:
- testele electrofiziologice includ: studiul conducerii nervoase și electromiografia ce măsoară activitatea electrică a mușchilor mâinii, confirma sediul leziunii și ajuta la stabilirea severității acesteia;
- ecografia de parti moi la nivelul canalului carpian ,pentru evaluarea aspectului nervului median la acest nivel, cu scopul de a depista semnele compresie;
- radiografia la acest nivel în cazul în care este o limitare a gradului de mișcare la nivelul articulatiilor pumnului, pentru depistarea unui focar de artrita, afecțiuni ligamentare sau focar fractura;
- RMN, investigație utilă pentru țesuturile moi ale mâinii, pot releva o tumora de nerv sau o cicatrice posttraumatica la nivelul nervului din aceasta zona.
În faza de început a bolii se poate recomanda un tratament nechirurgical, cu specificația ca acesta nu vindeca boala, poate doar ameliora simptomatologia pentru o perioada de timp.
Procedura chirurgicală recomandata consta în relaxarea tunelului carpian, prin secționarea ligamentului transvers ,care formează acoperișul tunelului carpian, se facilitează creșterea volumului sau și are loc îndepărtarea presiunii asupra nervului median. Întârzierea actului chirurgical agravează simptomatologia, prin presiunea îndelungată și continua pe nerv , se instalează atrofia musculaturii tenariene, se intensifică durerile mai ales in perioada nocturna; și recuperarea motorie și senzitiva postoperatorie este mai dificila.
Se recomanda pacienților sa nu le fie teama de actul chirurgical, este o procedura de rutina , care amelioreaza simptomatologia bolii în mod evident. Revenirea sensibilității se produce in circa 2-3 luni postoperator.
Sindromul de Tunel carpian
